O nouă sărbătoare astronomică – Ziua juxtapunerii

Există o anumită zi din an, când ora civilă (solară) indicată de ceas, se potriveşte aproape exact cu timpul sideral local. Altfel spus, ora de la ceas ne va indica corect timpul sideral (o scară de timp ce ţine cont de stele).

Doar ştiind ora locală, fără a mai face alte calcule, vom putem deduce imediat ce stele trec la merdian. De exemplu, ziua juxtapunerii pentru Bucureşti cade pe 10 Octombrie, când ora civilă (incluzând convenţia orei de vară) este aproape egală cu ora siderală (de exemplu – ora civilă 15:30 şi ora siderală locală tot, 15:30).

Folosind convenţia am/pm, şi în ziua de 10 Aprilie, vom avea o juxtapunere, însă decalată cu un număr întreg de 12 ore (exemplu: ora civilă 3:30 p.m., iar ora siderală 3:30). Pentru Constanţa avem data de 8 octombrie (iar juxtapunerea decalată cade pe 8 aprilie). Pentru Timişoara 16 octombrie (şi cea decalată pe 16 aprilie). Am amintit de cele două localităţi deoarece ele se află la extremităţile graniţelor ţării noastre pe longitudine (de la vest la est).

Trebuie spus că alinierea celor două scări de timp nu este perfectă, existând diferenţe de ordinul a 2~3 minute, timpul sideral neputând ţine pasul cu timpul civil (explicaţii se găsesc mai jos în articol), însă pentru o estimare ochiometrică este suficient.

Cunoscând ascensia dreaptă a unor stele strălucitoare (de exemplu Regulus 10h09m, Spica 13h26m, Antares 16h30) putem spune că în ziua juxtapunerii acestea vor pute fi văzute in meridian, către sud, la orele corespunzătoare ascensiilor lor drepte.

Dacă nu ştim cât este ora, o putem aproxima doar uitându-ne către sud, cu condiţia să cunoaştem în prealabil asceensiile drepte corespunzătoare stelelor respective.

În perioada 10-11 aprilie avem ziua justapunerii decalate, aşadar stele evocate mai sus, vor trece la meridianul Bucureştiului în ordinea următoare: Regulus la 22h09m, Spica la 23h26m si Antares la 4:30 dimineaţa. Având în vedere că nu ne putem afla cu toţii în punctul desemnat de coordonatele geografice, rezultă că pot apărea diferenţe de oridinul minutelor (insesizabile ochiului liber) pentru cei ce ar privi stelele respective din Bucureşti sau apropierea acestuia.

Spiritul acestei noi sărbători astronomice este acela de a face cunoscută legătura dintre astronomie şi timp, publicului larg. Intervalele 8-16 aprilie şi 8-16 octombrie, ar putea primi denumirea de săptămâni siderale.

Din câte ştiu acest termen încă nu a fost folosit în acest mod, aşadar am putea asista la apariţia unui nou termen astronomic, dedicat în special astronomiei de amatori şi publicului larg. Ziua alinierii, a juxtapunerii sau ziua ascensiei drepte ?

 

Explicaţii privind timpul sideral

Obiectele cosmice pot fi găsite cu uşurinţă de către astronomi (amatori sau profesionişti) deoarece fiecărui astru îi corespunde un set de coordonate cereşti, similare latitudinii şi longitudinii geografice de pe Pământ.

Diferenţa este că, în loc de localitatea Greenwich (faţă de care măsurăm longitudinea pe pământ), pe cer avem punctul vernal. Acesta nu este fix, rotindu-se în jurul Pământului într-o zi siderală. Aceasta este mai mică cu ~ 4 minute faţă de ziua solară ce ţine 24 de ore sau, altfel spus, o secundă de timp solar este egală cu 1.002 737 9094 secunde de timp sideral. Stelele răsar mai devreme de la o seară la alta cu 4 minute, pe măsură ce Terra mai parcurge o zi pe orbită. Cumulat, acest efect ne explică schimbarea treptată şi sezonieră a aspectului cerului.

Având ca punct de reper planul meridian al locului (direcţia sud), vom putem măsura oricând poziţia puncutului vernal faţă de acesta. Unghiul obţinut se poate transforma uşor, din grade şi minute de arc în ore şi minute de timp sideral, deoarece ştim că celor 360 de grade le corespund 24 de ore siderale.

Acest unghi orar al punctului vernal poartă denumirea de timp sideral. Altfel spus, cunoscând timpul sideral vom cunoaşte poziţia Greenwich-ului ceresc, şi odată cu el poziţia tuturor obiectelor cereşti, pentru o anumită localitate. Mai mult, timpul sideral ne arată longitudinea cerească (denumită ascensie dreaptă) a aştrilor aflaţi la înălţimea maximă deasupra orizontului către sud, cel mai prielnic moment de observare din punctul de vedere al turbulenţei atmosferice.

Ascensia dreaptă (longitudinea astronomică) se măsoară în sens direct astronomic (anti-orar) pornind de la punctul vernal şi ia valori exprimate în ore, minute şi secunde de la 0 la 24 de ore. De exemplu, având o stea de coordonate 06h 46m ascensie dreaptă şi 16° 45′ declinaţie sudică, ea se va afla în planul meridian atunci când timpul sideral va indica: 06h 45m 46,86s. Reciproc, dacă observăm o stea în planul meridian la o oră de timp sideral cunoscută rezultă în mod automat ascensia stelei (ce este egala cu timpul sideral observat).

Ziua siderală începe atunci când punctul vernal se află la culminaţia superioară către direcţia sud pentru o anumită localitate. Timpul măsurat astfel poartă denumirea de timp sideral local, iar fiecare localitate are timpul ei local sideral (diferite longitudini geografice).

Punctul vernal reprezintă intersecţia ecuatorului ceresc cu ecliptica în momentul trecerii Soarelui din emisfera sudică în cea nordică a bolţii cereşti (începutul primăverii astronomice), reprezentând şi longitudinea nodului ascendent al orbitei terestre.

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s